Close
Enter your
text here
Posts By :

Szabo Tamas

Despre regăsire și legături 150 150 Szabo Tamas

Despre regăsire și legături

„Prin tine sunt atât de eu” – acest segment dintr-un poem a lui E.E. Cummings sugerează că vrem sau nu, suntem ființe modelate de relațiile noastre, iar identitatea noastră este o poveste care se scrie continuu prin fiecare întâlnire, prin fiecare moment, prin fiecare relaționare autentică cu ceilalți.

Această dinamică are două tăișuri. Într-un mediu toxic devenim versiuni diminuate ale noștri înșine. Sub priviri critice ne facem mici. În relații superficiale devenim și noi superficiali. Nu pentru că asta ar fi natura noastră, ci pentru că mediul ne modelează încet, constant și inevitabil. Pe de altă parte, într-o relație sănătoasă înflorim – ne simțim mai bine în propria piele, ne bucurăm mai profund de viață, devenim mai rezilienți, mai puternici, mai aproape de potențialul nostru real.

Citatul sugerează și că purtăm o dublă responsabilitate – față de noi înșine să căutăm acele medii și relații care ne permit să înflorim, și față de ceilalți să fim genul de prezență care facilitează înflorirea. Privește un urs într-o cușcă, cu ochii goi și energia stinsă – nu e bolnav, ci doar reflectă limitările mediului său. La fel și noi reflectăm libertățile sau constrângerile pe care le primim și le oferim în relațiile noastre.

Poate că secretul nu stă în a încerca să fim independenți de influențele din jur – asta e oricum imposibil și poate chiar dăunător. Secretul stă în a alege conștient ce influențe permitem în viața noastră și, mai important, ce fel de influență alegem să fim noi pentru ceilalți. În a căuta și cultiva acele legături care ne fac mai vii, mai autentici, mai aproape de esența noastră adevărată.

Regăsirea

Deseori avem tendința de a ne căuta izolat, retrăgându-ne în contemplări solitare, teorii și tehnici de dezvoltare personală. Căutăm să ne cunoaștem mai bine evitând oglinda celorlalți, de teamă  să nu ne pierdem în ea. Este riscant să te pierzi într-o relație cu cineva, însă dacă oamenii sunt potriviți, tocmai prin această aparentă „pierdere” în prezența lor ne regăsim cu adevărat pe noi înșine, mai bogați și mai autentici ca niciodată.

Rezistența față de trăiri 150 150 Szabo Tamas

Rezistența față de trăiri

Când oamenii împărtășesc experiențe dificile din viața lor, uneori se poate observa printre rânduri că parcă există ceva mai greu de suportat decât însuși sentimentele dificile; acest ceva este rezistența opusă față de aceste sentimentele chinuitoare. Lupta cu trăirile neplăcute pe care le avem din când în când poate părea o reacție naturală; până la urmă, cine se bucură cu adevărat de sentimentele dureroase? Și cine n-ar alege lupta dacă aparent învingerea ar duce la dispariția trăirilor rele? Problema e că, tocmai această rezistență, această luptă împotriva sentimentelor dureroase este unul din blocajele cele mai mari în procesul de vindecare.

Îmi amintesc foarte clar senzația de eliberare pe care am trăit-o atunci când, după ce am încercat tot ce-am putut pentru a accelera procesul de depășire a unei despărțiri, în cele din urmă nu m-am mai împotrivit și am permis sentimentelor și trăirilor dificile să iasă la suprafață. Nu am devenit fericit peste noapte, dar a adus liniște și, mai presus de toate, a făcut ca lumea mea interioară să fie mai dinamică.

Este firesc să fie așa, având în vedere că sentimentele și trăirile aduc cu sine o direcție către ceea ce are nevoie cel mai mult psihicul nostru. Ele funcționează ca un ghid către satisfacerea nevoilor noastre interioare, la fel cum senzația de foame ne transmite că organismul nostru are nevoie de resurse și ne împinge către direcția satisfacerii acestei nevoi. Trăirile pot fi asemănate cu fluxul apei dintr-un râu, curgând în direcția cea mai firească, iar opunerea rezistenței față de acest flux poate fi epuizantă și consumatoare de resurse.

Efectul negativ al rezistenței este un fenomen general, care se poate observa peste tot: în biologie, fizică, agricultură, ecologie și multe altele.  Exemplul meu preferat este paradoxul incendiilor de pădure, care din anumite puncte de vedere este foarte similar cu efectul rezistenței față de sentimentele și trăirile negative. Incendiile de pădure apar natural din când în când, la fel ca și evenimentele dureroase din viața noastră, și putem fi de acord că sunt evenimente nedorite. Dar stinsul imediat al unui incendiu în pădure, deși poate părea ideea cea mai bună la prima vedere, în unele cazuri poate înrăutății lucrurile pe termen lung. Atunci când oprim incendiile să ardă natural, frunzele moarte, crengile și plantele care ar trebui să ardă încep să se adune și devin ca un fel de combustibil pentru incendiile viitoare. Așa că, pe termen lung, un incendiu poate deveni mult mai mare și mai greu de controlat pentru că se acumulează materiale de ars. Uneori, lăsând incendiile mici să ardă controlat poate ajuta la prevenirea unor incendii mai mari și mai periculoase mai târziu.

”Pain in this life is not avoidable, but the pain we create avoiding pain is avoidable”

Ronald Laing

Relațiile interpersonale

De multe ori exact acest fenomen se întâmplă și in relațiile interpersonale și este cel mai vizibil în cazurile când ceva ne deranjează în legătură cu o persoană, dar nu abordăm problema, ci o ascundem sub preș. Și o facem din nou și din nou și lucrurile nespuse se adună și în cele din urmă izbucnesc deodată și într-un mod dificil de controlat. S-ar putea să fim familiari cu discuțiile când cineva (sau chiar tu) aduce în discuție ceva din trecut, ceva care pare să nu aibă nicio legătură cu problema din prezent, sub forma „da, dar îți amintești când acum nu știu cât timp ai făcut asta-și-asta?”. Acest tip de replică este echivalentul combustibilului din pădure care nu a ars în momentul potrivit, așa că arde în prezent odată cu toată grămada.

Exemplul e doar unul dintre multiplele forme pe care o îmbracă efectul negativ al rezistenței. Dintr-o perspectivă generală, rezistența aduce blocaje în procesul de vindecare și de dezvoltare personală și are un efect de înstrăinare atât în relația cu ceilalți cât și cu tine însuți.

Cred că durerea care vine cu rezistența și speranța învingerii sentimentelor dureroase este și unul din motivele principiale pentru care conceptul de reglare emoțională este atât de popular. Acesta denotă un sentiment de control și putere asupra ceea ce simțim și ne oferă o speranță că putem face ca sentimentele dureroase să dispară.  Și din moment ce trăim într-o societate cu anumite reguli de funcționare, uneori chiar nu avem de ales și trebuie să controlăm ceea ce simțim.

Ce să facem cu trăirile noastre?

Totuși cred că trăirile și sentimentele nu sunt menite ca noi să facem ceva cu ele, ci ca să le ascultăm. Ele conțin concluzii și direcții la care ar fi prea dificil să ajungem exclusiv cu procesul gândirii. Sentimentele au persistat de-a lungul evoluției tocmai pentru că au fost cheia conexiunii umane, o modalitate de a ne ghida și a ne adapta la lumea în continuă schimbare. Bineînțeles drumul fiecărui individ este unic și fiecare descoperă calea în felul său.

Dar dacă simți că ești blocat și că suferința este neobișnuită, îți recomand să încerci să oferi un spațiu primitor trăirilor tale neplăcute, ascultă-le și vezi ce se întâmplă. Important este ca atitudinea primitoare să fie autentică, adică să le accepți așa cum sunt, fără a încerca să le schimbi și fără motivul ascuns de a le face să dispară. Poate în acest fel vei ajunge și la un fel de prietenie cu tine însuți.

× Whatsapp